Învăţ să-mi editez blogul. Azi am postat câteva instrumente , utile cotidian.

Am ezitat să-mi aleg semnătura, dar până la urmă cel mai potrivit este numele real şi complet, Gheorghe Florescu, pentru că e al meu.Şi nu vreau să ascund nimic, într-un dialog de expunere asumată.

Copil fiind, speram să fiu singurul din lume cu acest nume. Curând am descoperit mulţi cu numele "Florescu", unii celebri, apoi chiar "Gheorghe Florescu", remarcabili prin biografie şi preocupări. Scriitor, "cafegiu", "bibliotecar", ori fotbalist, oricare dintre tizii mei sunt mai celebri decât mine. Dar nu mă pot înlocui, chiar de ar fi un popor de "floreşti".EU sunt unic şi irepetabil, pentru că aşa visam în copilărie şi aşa arămas! Deci nici un un fel de obstacol nu mă poate împiedica să semnez cu numele meu real.Problema nu este de identitate, ci de gestiune a timpului, acela pe care îl mai am. Aceasta e miza noului meu fel de a comunica.

Pariul este cu mine însumi: cât timp câştig, cât timp pierd!

Primul câştig este deja exprimarea bucuriei de a fi învins timpul, prin apariţia nepotului meu Bogdan Mihai Florescu, pe 30 iunie 2010.