CRĂCIUN FERICIT ŞI
LA MULŢI ANI, TUTUROR !
sâmbătă, 24 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
Alexandru Stănciulescu-Bârda
Intr-un articol mai vechi vorbeam despre oamenii de lângă noi pe care îi privim, de multe ori nepăsători şi cu suficenţă şi-mi propuneam să–i remarc doar pe cei pe care îi cunosc personal. Atunci l-am pus în prim plan pe Florentin Smarandache(n.1954), o personalitate recunoscută pe plan mondial, care plecând din Bălceştiul Olteţului de Vâlcea a scris mult, chiar mult, a formulat în matematică teoria Dezert-Smarandache, este părintele unui nou curent literar şi de gândire, paradoxismul şi are cugetări/intuiţii vizionare de tipul „În Universul infinit nu poate să existe viteză finită”, idee confirmată de recente experimente.
Astăzi am să-l amintesc pe preotul şi omul de cultură Al.Stănciulescu-Bârda (n. 1953), care, precum altădată Gh. Dumitrescu-Bistriţa, iniţiatorul revistei „Izvoraşul”, şi el preot, într-un sat din Mehedinţi, cu sacrificii şi eliberatoare osteneală înfăptuieşte acte de cultură prea puţin apreciate. Prin editura sătească proprie „Cuget Românesc”a trimis spre cititori nestemate ale culturii române, el însuşi fiind un important paremiolog, în plan teologic, urmaş al misionarilor creştini, cum însuşi remarcă, un mare iubitor al neamului său, prin tot ceea ce face dovedindu-se o personalitate enciclopedică. Şi toate acestea în satul Malovăţ din Mehedinţi, unde este preot paroh. Iată ultima înştiinţare primită de la preotul Alexandru Stănciulescu-Bârda, aşa cum nu uită să trimită periodic tuturor celor interesaţi de roadele muncii sale. Nu fac decât să trimit şi eu mai departe veşti de la neliniştitul român din Malovăţul Mehedinţiului şi să afirm că sunt mai puternic eu însumi când ştiu că există astfel de oameni între noi.
Parohia Malovăţ
Loc. Malovăţ-Jud. Mehedinţi
România
Tel.0724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com
Oferta de carte-17
La mulți ani!
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, vă rog să primiți cele mai sincere urări de sănătate, de bucurii și de împliniri. Fie ca Anul 2012 să aducă în casa și în viața Dvs. realizarea celor mai frumoase idealuri pe care le nutriți. Să dea Dumnezeu ca să fie în lume mai multă pace și înțelegere între oameni și popoare, mai puțină suferință, mai puține boli și nenorociri.
*
Cu deosebit respect vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm noutățile editoriale și lucrările pe care le avem disponibile pentru vânzare în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi cât mai consistente, atât pentru nevoile Dvs. spirituale, cât și ale celor dragi Dvs.
Este vremea Sfintelor Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou, când se obișnuiește a se face cadouri rudelor și prietenilor. Oferindu-le o carte religioasă, le oferiți o hrană spirituală pentru mulți ani și jertfa Dvs. se va regăsi atât în mulțumirile celor ce le vor primi, cât și în Cartea Vieții.
De peste 20 de ani publicăm,- cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie, - la nivelul unui sat uitat de lume -, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor şi care au răspuns căutărilor spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii multora, care au căutat să ne pună piedici.
Vă rugăm şi pe Dvs., dacă simţiţi şi trăiţi creştineşte şi româneşte, să ne ajutaţi în această nobilă lucrare prin comenzile Dvs.
Precizăm, de asemenea, că publicam, de doua ori pe luna, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem gratuit tuturor familiilor din parohie, cat si la câteva sute de persoane din afara parohiei, prin posta sau pe e/mail. Daca va interesează, comunicați-ne și vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo multe lucruri care v-ar putea interesa.
Precizăm, că noutățile din această ofertă sunt volumele: Colinde din Transilvania, vol. IV, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008) și Viețile Sfinților, vol. II.
În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre.
Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:
1. Colinde din Transilvania, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 237 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copoertă policromă, plastifiată, 16 lei;
Cu ajutorul lui Dumnezeu, încheiem seria celor patru volume din seria Colindelor din Transilvania, la care se adaugă volumul Balade din Transilvania, culese de neobositul folclorist Pavel Rătundeanu-Ferghete de-a lungul ultimei jumătăți de veac. Precizăm, însă, că nu este specie folclorică, din care acest admirabil român să nu fi descoperit măcar câteva piese. Uneori acestea acoperă zeci de pagini, alteori greutatea manuscriselor însumează câteva kilograme. Pavel Rătundeanu-Ferghete a fost și a rămas un om modest sub aspect material și social, tocmai în această vreme în care goana după avere și mărire este mai acerbă decât oricând! El partea bună și-a ales, reușind să intre, prin muncă și sacrificii numai de el știute, în universul lui a fi. Culegând și făcând lumii cunoscută această zestre inestimabilă a sufletului românesc, poți înțelege mai bine miracolul supraviețuirii neamului de-a lungul mileniilor într-o zonă atât de frământată, atât de încercată și atât de binecuvântată. Colindele din această carte sunt grupate pe teme, precum: Colinde de Crăciun, Colinde de Anul Nou, Colinde de Bobotează, Colinde de Florii, Colinde de Paști, Colinde pastorale(dintre acestea avem 19 variante la Miorița), Colinde istorice, Colinde diverse etc.).
2. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 609 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 40 lei;
Revista ,,Ortodoxia” a fost și este un fel de prințesă a revistelor bisericești. Dacă ,,Biserica Ortodoxă Română” se voia un fel de ,,buletin” al instituției, în care să se consemneze în primul rând faptele și după aceea articolele, studiile și recenziile, dacă ,,Studii Teologice” era revista facultăților de teologie, având menirea să găzduiască, în primul rând, studiilor profesorilor, masteranzilor și doctoranzilor în teologie, revista ,,Ortodoxia” era, pe de o parte, creuzetul în care se plămădeau ideile și pozițiile teologiei românești față de curentele religioase care se vehiculau în lume la un moment dat, iar pe de altă parte, tribuna de la care răsunau vocile cele mai autorizate ale teologiei ortodoxe românești cu prilejul contactelor pe care Biserica Ortodoxă în general și Biserica Ortodoxă Română le avea cu bisericile surori și cu cultele creștine sau religiile lumii. Ea a fost ,,vârful de lance” al Bisericii noastre în confruntările ecumenice și teologice internaționale. Nivelul acestei reviste a fost întotdeauna superior celorlalte reviste centrale bisericești. Am putea spune, că materialele cele mai bune au fost publicate aici, ca o carte de vizită a teologiei românești. Cele mai bine realizate studii ale profesorilor noștri de teologie și al celorlalți colaboratori au găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista.
3.Viețile Sfinților, vol. II, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 560 pag. , format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30 lei;
Anul trecut am tipărit volumul I din această serie și l-am distribuit gratuit de Sărbători tuturor familiilor din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat în timpul anului. Aceasta este deja o tradiție în parohia noastră. Pentru anul acesta, le dăruim vol. II. Vol. I cuprindea viețile sfinților din lunile ianuarie, februarie și martie. Actualul volum preia textul oficial, stabilit de Sfântul Sinod și cuprinde viețile sfinților pe luna aprilie, la care s-au adăugat textele pericopelor biblice reprezentând Sf. Evanghelie, Apostolul și troparul zilei, cât și cugetări din Sfinții Părinți. Volumul II din Viețile Sfinților cuprinde povestirea principalelor momente din viața sfinților înscriși în calendarele creștine ortodoxe în luna aprilie. Nu putem vorbi de sfinții dintr-o anumită perioadă a istoriei creștine, ci de o epocă foarte extinsă, dacă este să ne gândim că cei dintâi sfinți căzuți pentru Hristos și credința creștină au fost chiar dintre Sfinții Apostoli și ucenicii lor, iar ultimii menționați în prezentul volum au trăit în secolul al XIX-lea. Nu putem vorbi nici de sfinți dintr-o anumită parte a lumii. Unii dintre ei au trăit în Imperiul Roman și au suportat persecuțiile greu de înțeles pentru omul zilelor noastre, alții în Imperiul Bizantin și au luptat pentru apărarea valorilor majore ale învățăturii creștine, prin sinoadele ecumenice, prin scrierile lor, prin predica lor, dar mai ales prin însăși jertfa vieții lor. Alții au trăit în Europa Occidentală, alții în Rusia țaristă sau în Principatele Române. Viețile Sfinților nu sunt povești, ci fapte de viață, scrise cel mai adesea cu sânge și lacrimi, dar și cu speranță nestrămutată. Cu ani în urmă, răsfoiam la Biblioteca Academiei din București câteva din cele peste 40 de volume din Vitae Sanctorum(Viețile Sfinților), care cuprindeau hotărârile judecătorești ale instanțelor romane privitoare la creștinii care nu voiau să jertfească idolilor sau să mănânce din cele jertfite acestora, care nu voiau să ia parte la manifestările și sărbătorile dedicate împăratului, care era socotit zeu sau semizeu(sec. I-IV). Romanii nu ucideau pe creștini de dragul de a ucide, ci îi condamnau în urma unei judecăți oficiale, desfășurată după toate regulile procedurale, în conformitate cu legislația imperială în vigoare de la acea dată. Colecția menționată mai sus conținea, așadar, sentințele judecătorești, prin care erau condamnați la moarte pentru nerespectarea legilor imperiului. Volumul de față nu ne prezintă documente judecătorești, ci povestirea multora din acele procese. Vedem oameni simpli, oameni cu diferite ocupații, cu diferite pregătiri intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați, care-și dedică viața studiului Sfintei Scripturi și adâncirii învățăturilor ei. Luptă cu vorba și cu condeiul pentru apărarea învățăturilor fundamentale ale credinței creștine: Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane și multe altele. Pentru curajul lor suferă alungări din funcții, confiscări de averi, exiluri, bătăi și chiar moartea. Aceștia sunt stâlpii teologiei creștine, pe care se sprijină Biserica de două mii de ani. Astfel de modele de credință și de viață oferim enoriașilor și cititorilor noștri, într-o vreme în care mass-media, pe toate canalele sale, oferă cu totul alte modele.
4. Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…, ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 184 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 12 lei;
Prima ediție a acestei lucrări a apărut în 1976. Ea reunește 1678 cugetări, maxime și proverbe selectate din opera lui Anton Pann, organizate pe teme și probleme, cu prefață, tabel cronologic, note și indice tematic realizate de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Anton Pann este primul cântăreț bisericesc cunoscut, care s-a înscris la loc de cinste în rândul marilor oameni de cultură, plămăditorilor de limbă, culegătorilor de folclor, muzicienilor rafinați, într-un cuvânt, reprezentanților de seamă, cu care veacul al XIX-lea românesc a intrat maiestuos în istorie.
5. Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică(Prefață de Acad. Ștefan Pascu), ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 370 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 26 lei;
Prima ediție a cărții a apărut în 1994. Actuala ediție este revăzută și îmbunătățită, fiind dedicată împlinirii a 140 de ani de la nașterea istoricului și savantului român. Lucrarea are o poveste interesantă, fiind respinsă de mai multe ori de către cenzură înainte de 1989, pentru simplul motiv că autorul era preot, dar în ciuda faptului că președintele Secției de Științe Istorice a Academiei Române îi semna referatul și prefața, susținând publicarea. Regretatul Acad. Ștefan Pascu scria despre această carte, printre altele: ,,Lucrarea lui Al. N. Stănciulescu-Bârda, nu e nici neavenită, nici inutilă şi nici de prisos. Dimpotrivă, este binevenită şi, de aceea, bine privită, întrecându-le pe cele dinainte prin vastitatea sa, prin bogăţia informaţiei şi prin strădaniile, reuşite, de analiză şi interpretare în contextul istoriografiei vremii. Pentru realizarea ei, autorul a întreprins o muncă laborioasă, investigând mai întâi opera principală a lui Nicolae Iorga, confruntând-o cu concepţiile contemporanilor săi şi cu concepţia materialist-istorică, ducând mai departe ceea ce s-a scris până acum în problemă. Impresionanta bibliografie consultată, pe care se bazează impresionanta bogăţie de note, stă mărturie a hărniciei, seriozităţii şi cuprinderii teoretice a gândirii istorice a lui Nicolae Iorga. O lucrare muncită cu pasiune şi dăruire şi, de asemenea, cu hărnicie de albină, culegând, autorul, din zecile de mii de pagini ale lui Nicolae Iorga şi din alte mii ale altor istorici ceea ce se referea la subiect. Acest bogat material informativ a fost apoi organizat într-o structură corespunzătoare, potrivit problemei înfăţişate(…). Al. N. Stănciulescu-Bârda şi-a deschis cu grijă drumul printre numeroasele meandre, construind o carte bogată în informaţii, precum şi în judecăţi, proprii sau împrumutate, pentru a înfăţişa concepţia istorică a unui mare istoric. Este aşezat, astfel, prin această lucrare, Nicolae Iorga pe piedestalul ce i se cuvine şi ca teoretician al istoriei, întregindu-i, astfel, personalitatea ce a dominat cu prestigiu de necontestat două generaţii de istorici, români şi străini(…). În noua formă cred că lucrarea corespunde din punct de vedere ştiinţific şi de aceea propun şi susţin publicarea sa”.
6. Ghidul elevului creștin, ediția a IV-a, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, format de buzunar, 24 pagini, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 2 lei; Epuizat
Lucrarea s-a ivit ca o necesitate și a cunoscut mai multe ediții din 1989 încoace, tocmai datorită solicitării pe care a avut-o în rândul elevilor în special și a tineretului în general. În ea se regăsesc principalele rugăciuni, Decalogul, Cele 9 fericiri, virtuțile, păcatele, faptele milosteniei sufletești și a celei trupești, Sfintele Taine și alte învățături, indispensabile formării unei conștiințe creștine ortodoxe.
7. Pr. Ioan Sfetcu, Predici, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, 312 pag., format A5, hârtie offset, numeroase fotografii, copertă policromă, plastifiată, 20 lei;
Părintele Ioan Sfetcu a fost păstorul enoriașilor din Bârda mai bine de 40 de ani. A fost un preot vrednic și conștiincios, care și-a făcut cu drag și râvnă misiunea. A construit biserică în sat, dar și în sufletele credincioșilor săi. A fost întotdeauna un model pentru confrații din județ, în ceea ce privește metodele pastorale folosite. A fost un predicator de elită, recunoscut nu numai de enoriașii săi, cât și de cei din alte parohii, de preoții mehedințeni și de autoritățile bisericești. Volumul cuprinde un mănunchi de 60 de predici rostite în duminici și sărbători, cât și la diferite ocazii de către regretatul Părinte Ionică Sfetcu. Cartea este de folos atât pentru preoți, punându-le la dispoziție un bogat material omiletic, cât și oricărui creștin dornic să progreseze în viața duhovnicească.
8. Grigore Maerean, Chemări la Domnul. Calea vieții și calea morții, vol. VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 172 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei.
Înainte de a-și vedea și volumul al VIII-lea tipărit, Părintele Grigore Maerean a plecat la Domnul. Nu a fost o plecare obișnuită, ci una de martir. A trecut dincolo prin poarta unei suferințe greu de imaginat, pe care numai martirii au putut să o suporte. Cartea cuprinde încă un set de meditații, eseuri și cuvântări ale părintelui pe teme diferite, adăpate din belșug din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și experiența proprie de-o viață. Este un ghid de viață duhovnicească și o lectură de înaltă simțire creștinească. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu să-i dăm la lumină în curând și volumele IX-X din această carte de suflet a sa, ca o mângâiere pentru amintirea lui și ca o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul lui atât de zbuciumat!
9. Vămile Văzduhului, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 64 pag., format de buzunar, hârtie offset, copertă policromă, 2 lei;
Lucrarea este un crâmpei din literatura bizantină ajunsă până la noi prin nenumărate ediții, fie manuscrise, fie tipărite, care circulă de câteva secole în spațiul românesc. În carte este urmărit sufletul în drumul lui de după moarte, trecând prin cele 24 de vămi ale văzduhului. Biserica nu a acceptat niciodată oficial această învățătură privind existența vămilor, dar având în vedere extraordinara putere de educație religios – morală pe care o are lucrarea, a tolerat-o ca pe o carte bună de citit. În urma lecturii unei asemenea cărți, mulți împătimiți sunt hotărâți să se lepede atât de păcate mai mici, cât și de patimi grele, aflând îngroziți pe unde le ajunge sufletul și la ce judecăți este supus. Cartea este ca un duș rece pentru orice cititor, ajutându-l să se trezească la realitate. În acest sens, aș putea spune că am cunoscut medici – fumători împătimiți – care s-au lăsat de fumat după ce au citit această carte și de atunci au trecut peste 20 de ani și nu s-au mai apropiat de tutun!
10. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2010, 808 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, 50 lei.
Lucrarea este o adevărată cheie, cu care se deschide cu ușurință un tezaur de cultură teologică, respectiv colecția revistei ,,Studii Teologice” pe o perioadă de 80 ani. Cele aproape 6000 articole, studii, recenzii, reportaje publicate în revistă sunt organizate în funcție de marile direcții ale învățământului teologic(Biblică, Sistematică, Istorică și Practică), la care se adaugă alte capitole noi, precum Istoria României, Limbă și literatură, Etnografie și Folclor. În cadrul fiecărei secțiuni, materialul este organizat pe obiecte de studiu, urmărindu-se, pe cât a fost cu putință, tematica abordată de programa de învățământ teologic universitar. În fiecare capitol materialul a fost dispus în ordinea alfabetică a autorilor. Un indice alfabetic de autori încheie cartea. Ea se adresează ierarhilor, preoților, elevilor seminariști, studenților teologi, masteranzilor și doctoranzilor, tuturor cercetătorilor și oamenilor de cultură. Normele de alcătuire a unor astfel de lucrări promovate de Academia Română au constituit un ghid inestimabil pentru autori.
11. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 476 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, planșe color, 30 lei;
Cartea cuprinde 40 numere din publicația Parohiei Malovăț, ,,Scrisoare pastorală”, mai precis numerele 121 – 160. Pe lângă ,,Scrisoare pastorală” şi-au făcut loc nenumărate cărţi publicate de către parohia noastră. Ne-am împărtăşit şi ne-am semănat astfel din prea plinul sufletului pretutindeni şi tuturor. Toate acestea fără nici o plată materială. Cei care ar fi trebuit să vadă aceste osteneli nu au avut timp să le vadă. Noi ne ducem însă misiunea şi crucea mai departe, cât vom putea.
E fragilă, săracă, şi micuţă ,,Scrisoarea pastorală”. Ştim asta. Alte surate sunt îmbrăcate în haine frumoase, multicolore, au poze şi tot felul de lucruri atrăgătoare. ,,Scrisoarea pastorală” nu are nimic din toate acestea. Ea-şi propune să transmită mesajul, gândul, sufletul şi sinceritatea noastră şi credem că asta-i este zestrea cea mai de preţ. Am văzut în verile secetoase fetiţele devenite ,,paparude” cum umblă goale, acoperite sumar cu câteva mlădiţe de boj ori de alte verdeţuri. Ele cântă şi joacă sub stropii de apă aruncaţi de săteni şi cheamă, prin cântecul şi prin dansul lor, ploaia. Este o formă de rugăciune. Alţii sunt îmbrăcaţi în odăjdii bogate, frumoase şi scumpe, au cântări bine strunite, dar poate că înaintea lui Dumnezeu pătrunde mai repede rugăciunea ,,paparudelor”, tocmai că e mai sinceră şi mai curată. Nu este exclus ca ,,Scrisoarea pastorală” să fie doar ,,paparuda”, care, pe limba şi cu posibilităţile ei, cere mila lui Dumnezeu peste neamul acesta. Tocmai de aceea, încercăm să-i mai adăugăm o cămăşuţă de acum încolo!
12. Dicționarul bunei-cuviințe creștine(antologie alcătuită de Pr. Dr. Gh. Paschia), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, 310 pag. tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 15 lei.
Buna-cuviinţă a fost pentru părintele Gh. Paschia, alături de Sf. Evanghelie, principala temă, pe care şi-a construit predicile, discursurile, lucrările moralizatoare. A fost un adevărat apostol al bunei-cuviinţe, într-o lume atât de bulversată din punct de vedere moral. În vremea în care dreptatea scrâşnea după gratii, adevărul era crucificat la porţile cetăţii, eroii erau socotiţi criminali, iar nulităţile ajungeau academicieni, părintele Gheorghe Paschia alcătuia în liniştea odăiţei sale lucrări fundamentale, prin care vrea să înveţe lumea şi mai ales tineretul cât de frumoasă şi folositoare este buna-cuviinţă. Pentru el buna-cuviinţă era virtutea care sintetiza toate celelalte virtuţi, atât cele teologice, cât şi cele morale. În sprijinul crezului său aducea drept mărturie cugetarea veche românească şi universală, gândirea biblică şi patristică. Zeci şi zeci de corifei ai cugetului uman veneau să depună mărturie privind nobleţea bunei-cuviinţe pentru comportamentul uman. Cartea de faţă ne aduce astfel de martori şi susţinători în persoana Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti.
Poate nu este o antologie exhaustivă a tuturor textelor patristice care privesc tema respectivă, dar este un început, este un şantier care se cere continuat. Părintele Paschia a pus temelia, iar lucrarea aşteaptă să fie continuată. Editarea pentru prima dată a acestui manuscris al părintelui, care vine să-l completeze pe primul amintit mai sus, este un argument că zidurile nu vor rămâne pustii, ci că vor continua să se înalţe. Bucuria ar fi dacă buna-cuviinţă cu tot ce implică ea în plan spiritual şi comportamental ar prinde temelii şi s-ar desăvârşi în comportamentul a cât mai mulţi semeni de-ai noştri. Astfel lumea ar deveni mai bună, mai dreaptă şi mai frumoasă, iar Domnul Hristos şi-ar face simţită prezenţa prin fiecare trăitor al bunei-cuviinţe.
13. Pr. Dr. Gh. Paschia, Buna-cuviință creștină, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, hartie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 124 pag., 7 lei. Epuizat
Într-o lume în care violenţa şi dezmăţul au prins mult teren, în care buna-cuviinţă este socotită de mulţi o adevărată cenuşăreasă, cartea părintelui Paschia se impune prin sobrietatea şi seriozitatea cu care abordează problemele de comportament. Este o primă lucrare de acest gen din câte cunosc, prin faptul că abordează comportamentul de pe poziţia învăţăturii creştine. Lucrarea se vrea nu numai un auxiliar preţios pentru preoţi, învăţători şi profesori, care predau religia în şcoli, ci şi pentru credincioşii de diferite vârste şi profesii. Aceasta tocmai datorită universului în care ne introduce: în biserică, la nuntă, la botez, la înmormântare, la masă, la discuţiile cu semenii etc. Toate îndrumările date în lucrarea de faţă nu sunt sterile, învechite, depăşite. Nicidecum. Ele sunt verificate practic. Părintele Gheorghe Paschia, în îndelungata sa activitate pastorală a avut posibilitatea să cunoască cele mai diverse categorii de oameni. Adesea îmi povestea, în scrisori sau în timpul întrevederilor ce le-am avut cu dânsul, despre oameni şi întâmplări de seamă. Viaţa l-a dus în anturajul regelui, al patriarhilor, în apropierea miniştrilor şi înalţilor ierarhi, a avut legături cordiale cu profesori universitari, ofiţeri superiori, medici, ingineri ş.a. A învăţat de la fiecare şi şi-a îmbogăţit permanent propria educaţie şi propriul comportament. Lucrările dumnealui nu sunt rezultatul unor cercetări sterile de bibliotecă, lucrări de birou, ci sunt direct implicate în viaţa practică.
14. Prof. Nicolae Tomoniu, Sfântul Nicodim de la Tismana, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 224 pag., dintre care 40 pagini din hartie cretată cu imagini color, hărți, tabele genealogice etc., 20 lei. Epuizat
Marea istorie a lumii, a țărilor, se alcătuiește din micile istorii ale provinciilor, localităților, evenimentelor, personalităților, monumentelor, mentalităților etc. Domnul Prof. Nicolae Tomoniu a înțeles aceasta și s-a străduit pe cât i-a fost cu putință să pună o cărămidă la construcția Istoriei celei mari a Țării. Pentru aceasta a zăbovit mulți ani cu sârg și dragoste la studierea oamenilor și locurilor natale, la trecutul mai apropiat și mai îndepărtat al zonei Tismanei. Rezultatele cercetării sale le-a concretizat în mai multe cărți, articole și studii. Cartea de față este poate cea mai dragă autorului. Ea nu este numai o scriere hagiografică propriu-zisă, ci și o frescă de istorie a începuturilor statalității românești. Cartea nu este numai una de întărire sufletească pentru credincioșii creștini, ci și un ghid practic pentru toți cei care simt chemarea să-și iubească țara și neamul.
15. Pr. Prof. Alexie Buzera, Șapte cântece pe versuri de Traian Dorz, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 16 pag., format A5, tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 5 lei. Epuizat
Broșura cuprinde șapte dintre cele mai cunoscute poezii religioase ale poetului popular interbelic Traian Dorz puse pe note și armonizate pentru două voci de către Prof. Univ. Dr. Alexie Buzera de la Universitatea din Craiova. Traian Dorz a fost un împătimit al credinței și versului; Părintele Alexie Buzera este un împătimit al muzicii. Din colaborarea celor doi au rezultat aceste bijuterii ale sufletului, spre slava lui Dumnezeu și bucuria ascultătorilor.
16. G. Călinescu, Aforisme si reflecții, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 148 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 10,00 lei. Epuizat
Cartea este la a doua ediție, prima apărând cu mai bine de două decenii la Editura Albatros. Cartea are prefața regretatului Prof. Univ. Dr. I. C. Chițimia și a fost recenzata la apariția primei ediții de regretatul Șerban Cioculescu. Este o antologie de 1320 maxime și aforisme culese din nenumăratele volume, articole și studii ale marelui George Călinescu, ordonate pe teme și probleme, cu un indice biobibliografic și cu altul tematic. Lectura cărții readuce în actualitate spiritul pătrunzător, neiertător și ironic al lui G. Călinescu, dar și experiența de viață și înțelepciunea unui mare cărturar.
Acestea sunt, deocamdată, cele disponibile.
În următoarele săptămâni urmează să apară:
1. Urme(proză scurtă);
2. Nunta din Transilvania;
3. Sf. Irineu al Lyonului;
4. Amintiri despre N. Iorga;
5. Bibliografia Revistei ,,Mitropolia Olteniei”(1949-2009);
6. Profeții privind România
7. Proverbe religioase românești;
8. Religia și proverbul românesc;
9. Studii și documente privind Istoria României, vol. III(Banatul);
10. Scrisoare pastorală, vol. V;
11. Chemări la Domnul, vol. IX
Așteptăm înscrieri și la aceste viitoare apariții.
Sănătate, pace și bucurii sa vă dea Dumnezeu!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Astăzi am să-l amintesc pe preotul şi omul de cultură Al.Stănciulescu-Bârda (n. 1953), care, precum altădată Gh. Dumitrescu-Bistriţa, iniţiatorul revistei „Izvoraşul”, şi el preot, într-un sat din Mehedinţi, cu sacrificii şi eliberatoare osteneală înfăptuieşte acte de cultură prea puţin apreciate. Prin editura sătească proprie „Cuget Românesc”a trimis spre cititori nestemate ale culturii române, el însuşi fiind un important paremiolog, în plan teologic, urmaş al misionarilor creştini, cum însuşi remarcă, un mare iubitor al neamului său, prin tot ceea ce face dovedindu-se o personalitate enciclopedică. Şi toate acestea în satul Malovăţ din Mehedinţi, unde este preot paroh. Iată ultima înştiinţare primită de la preotul Alexandru Stănciulescu-Bârda, aşa cum nu uită să trimită periodic tuturor celor interesaţi de roadele muncii sale. Nu fac decât să trimit şi eu mai departe veşti de la neliniştitul român din Malovăţul Mehedinţiului şi să afirm că sunt mai puternic eu însumi când ştiu că există astfel de oameni între noi.
Parohia Malovăţ
Loc. Malovăţ-Jud. Mehedinţi
România
Tel.0724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com
Oferta de carte-17
La mulți ani!
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, vă rog să primiți cele mai sincere urări de sănătate, de bucurii și de împliniri. Fie ca Anul 2012 să aducă în casa și în viața Dvs. realizarea celor mai frumoase idealuri pe care le nutriți. Să dea Dumnezeu ca să fie în lume mai multă pace și înțelegere între oameni și popoare, mai puțină suferință, mai puține boli și nenorociri.
*
Cu deosebit respect vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm noutățile editoriale și lucrările pe care le avem disponibile pentru vânzare în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi cât mai consistente, atât pentru nevoile Dvs. spirituale, cât și ale celor dragi Dvs.
Este vremea Sfintelor Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou, când se obișnuiește a se face cadouri rudelor și prietenilor. Oferindu-le o carte religioasă, le oferiți o hrană spirituală pentru mulți ani și jertfa Dvs. se va regăsi atât în mulțumirile celor ce le vor primi, cât și în Cartea Vieții.
De peste 20 de ani publicăm,- cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie, - la nivelul unui sat uitat de lume -, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor şi care au răspuns căutărilor spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii multora, care au căutat să ne pună piedici.
Vă rugăm şi pe Dvs., dacă simţiţi şi trăiţi creştineşte şi româneşte, să ne ajutaţi în această nobilă lucrare prin comenzile Dvs.
Precizăm, de asemenea, că publicam, de doua ori pe luna, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem gratuit tuturor familiilor din parohie, cat si la câteva sute de persoane din afara parohiei, prin posta sau pe e/mail. Daca va interesează, comunicați-ne și vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo multe lucruri care v-ar putea interesa.
Precizăm, că noutățile din această ofertă sunt volumele: Colinde din Transilvania, vol. IV, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008) și Viețile Sfinților, vol. II.
În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre.
Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:
1. Colinde din Transilvania, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 237 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copoertă policromă, plastifiată, 16 lei;
Cu ajutorul lui Dumnezeu, încheiem seria celor patru volume din seria Colindelor din Transilvania, la care se adaugă volumul Balade din Transilvania, culese de neobositul folclorist Pavel Rătundeanu-Ferghete de-a lungul ultimei jumătăți de veac. Precizăm, însă, că nu este specie folclorică, din care acest admirabil român să nu fi descoperit măcar câteva piese. Uneori acestea acoperă zeci de pagini, alteori greutatea manuscriselor însumează câteva kilograme. Pavel Rătundeanu-Ferghete a fost și a rămas un om modest sub aspect material și social, tocmai în această vreme în care goana după avere și mărire este mai acerbă decât oricând! El partea bună și-a ales, reușind să intre, prin muncă și sacrificii numai de el știute, în universul lui a fi. Culegând și făcând lumii cunoscută această zestre inestimabilă a sufletului românesc, poți înțelege mai bine miracolul supraviețuirii neamului de-a lungul mileniilor într-o zonă atât de frământată, atât de încercată și atât de binecuvântată. Colindele din această carte sunt grupate pe teme, precum: Colinde de Crăciun, Colinde de Anul Nou, Colinde de Bobotează, Colinde de Florii, Colinde de Paști, Colinde pastorale(dintre acestea avem 19 variante la Miorița), Colinde istorice, Colinde diverse etc.).
2. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 609 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 40 lei;
Revista ,,Ortodoxia” a fost și este un fel de prințesă a revistelor bisericești. Dacă ,,Biserica Ortodoxă Română” se voia un fel de ,,buletin” al instituției, în care să se consemneze în primul rând faptele și după aceea articolele, studiile și recenziile, dacă ,,Studii Teologice” era revista facultăților de teologie, având menirea să găzduiască, în primul rând, studiilor profesorilor, masteranzilor și doctoranzilor în teologie, revista ,,Ortodoxia” era, pe de o parte, creuzetul în care se plămădeau ideile și pozițiile teologiei românești față de curentele religioase care se vehiculau în lume la un moment dat, iar pe de altă parte, tribuna de la care răsunau vocile cele mai autorizate ale teologiei ortodoxe românești cu prilejul contactelor pe care Biserica Ortodoxă în general și Biserica Ortodoxă Română le avea cu bisericile surori și cu cultele creștine sau religiile lumii. Ea a fost ,,vârful de lance” al Bisericii noastre în confruntările ecumenice și teologice internaționale. Nivelul acestei reviste a fost întotdeauna superior celorlalte reviste centrale bisericești. Am putea spune, că materialele cele mai bune au fost publicate aici, ca o carte de vizită a teologiei românești. Cele mai bine realizate studii ale profesorilor noștri de teologie și al celorlalți colaboratori au găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista.
3.Viețile Sfinților, vol. II, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 560 pag. , format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30 lei;
Anul trecut am tipărit volumul I din această serie și l-am distribuit gratuit de Sărbători tuturor familiilor din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat în timpul anului. Aceasta este deja o tradiție în parohia noastră. Pentru anul acesta, le dăruim vol. II. Vol. I cuprindea viețile sfinților din lunile ianuarie, februarie și martie. Actualul volum preia textul oficial, stabilit de Sfântul Sinod și cuprinde viețile sfinților pe luna aprilie, la care s-au adăugat textele pericopelor biblice reprezentând Sf. Evanghelie, Apostolul și troparul zilei, cât și cugetări din Sfinții Părinți. Volumul II din Viețile Sfinților cuprinde povestirea principalelor momente din viața sfinților înscriși în calendarele creștine ortodoxe în luna aprilie. Nu putem vorbi de sfinții dintr-o anumită perioadă a istoriei creștine, ci de o epocă foarte extinsă, dacă este să ne gândim că cei dintâi sfinți căzuți pentru Hristos și credința creștină au fost chiar dintre Sfinții Apostoli și ucenicii lor, iar ultimii menționați în prezentul volum au trăit în secolul al XIX-lea. Nu putem vorbi nici de sfinți dintr-o anumită parte a lumii. Unii dintre ei au trăit în Imperiul Roman și au suportat persecuțiile greu de înțeles pentru omul zilelor noastre, alții în Imperiul Bizantin și au luptat pentru apărarea valorilor majore ale învățăturii creștine, prin sinoadele ecumenice, prin scrierile lor, prin predica lor, dar mai ales prin însăși jertfa vieții lor. Alții au trăit în Europa Occidentală, alții în Rusia țaristă sau în Principatele Române. Viețile Sfinților nu sunt povești, ci fapte de viață, scrise cel mai adesea cu sânge și lacrimi, dar și cu speranță nestrămutată. Cu ani în urmă, răsfoiam la Biblioteca Academiei din București câteva din cele peste 40 de volume din Vitae Sanctorum(Viețile Sfinților), care cuprindeau hotărârile judecătorești ale instanțelor romane privitoare la creștinii care nu voiau să jertfească idolilor sau să mănânce din cele jertfite acestora, care nu voiau să ia parte la manifestările și sărbătorile dedicate împăratului, care era socotit zeu sau semizeu(sec. I-IV). Romanii nu ucideau pe creștini de dragul de a ucide, ci îi condamnau în urma unei judecăți oficiale, desfășurată după toate regulile procedurale, în conformitate cu legislația imperială în vigoare de la acea dată. Colecția menționată mai sus conținea, așadar, sentințele judecătorești, prin care erau condamnați la moarte pentru nerespectarea legilor imperiului. Volumul de față nu ne prezintă documente judecătorești, ci povestirea multora din acele procese. Vedem oameni simpli, oameni cu diferite ocupații, cu diferite pregătiri intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați, care-și dedică viața studiului Sfintei Scripturi și adâncirii învățăturilor ei. Luptă cu vorba și cu condeiul pentru apărarea învățăturilor fundamentale ale credinței creștine: Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane și multe altele. Pentru curajul lor suferă alungări din funcții, confiscări de averi, exiluri, bătăi și chiar moartea. Aceștia sunt stâlpii teologiei creștine, pe care se sprijină Biserica de două mii de ani. Astfel de modele de credință și de viață oferim enoriașilor și cititorilor noștri, într-o vreme în care mass-media, pe toate canalele sale, oferă cu totul alte modele.
4. Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…, ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 184 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 12 lei;
Prima ediție a acestei lucrări a apărut în 1976. Ea reunește 1678 cugetări, maxime și proverbe selectate din opera lui Anton Pann, organizate pe teme și probleme, cu prefață, tabel cronologic, note și indice tematic realizate de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda. Anton Pann este primul cântăreț bisericesc cunoscut, care s-a înscris la loc de cinste în rândul marilor oameni de cultură, plămăditorilor de limbă, culegătorilor de folclor, muzicienilor rafinați, într-un cuvânt, reprezentanților de seamă, cu care veacul al XIX-lea românesc a intrat maiestuos în istorie.
5. Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică(Prefață de Acad. Ștefan Pascu), ediția a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 370 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 26 lei;
Prima ediție a cărții a apărut în 1994. Actuala ediție este revăzută și îmbunătățită, fiind dedicată împlinirii a 140 de ani de la nașterea istoricului și savantului român. Lucrarea are o poveste interesantă, fiind respinsă de mai multe ori de către cenzură înainte de 1989, pentru simplul motiv că autorul era preot, dar în ciuda faptului că președintele Secției de Științe Istorice a Academiei Române îi semna referatul și prefața, susținând publicarea. Regretatul Acad. Ștefan Pascu scria despre această carte, printre altele: ,,Lucrarea lui Al. N. Stănciulescu-Bârda, nu e nici neavenită, nici inutilă şi nici de prisos. Dimpotrivă, este binevenită şi, de aceea, bine privită, întrecându-le pe cele dinainte prin vastitatea sa, prin bogăţia informaţiei şi prin strădaniile, reuşite, de analiză şi interpretare în contextul istoriografiei vremii. Pentru realizarea ei, autorul a întreprins o muncă laborioasă, investigând mai întâi opera principală a lui Nicolae Iorga, confruntând-o cu concepţiile contemporanilor săi şi cu concepţia materialist-istorică, ducând mai departe ceea ce s-a scris până acum în problemă. Impresionanta bibliografie consultată, pe care se bazează impresionanta bogăţie de note, stă mărturie a hărniciei, seriozităţii şi cuprinderii teoretice a gândirii istorice a lui Nicolae Iorga. O lucrare muncită cu pasiune şi dăruire şi, de asemenea, cu hărnicie de albină, culegând, autorul, din zecile de mii de pagini ale lui Nicolae Iorga şi din alte mii ale altor istorici ceea ce se referea la subiect. Acest bogat material informativ a fost apoi organizat într-o structură corespunzătoare, potrivit problemei înfăţişate(…). Al. N. Stănciulescu-Bârda şi-a deschis cu grijă drumul printre numeroasele meandre, construind o carte bogată în informaţii, precum şi în judecăţi, proprii sau împrumutate, pentru a înfăţişa concepţia istorică a unui mare istoric. Este aşezat, astfel, prin această lucrare, Nicolae Iorga pe piedestalul ce i se cuvine şi ca teoretician al istoriei, întregindu-i, astfel, personalitatea ce a dominat cu prestigiu de necontestat două generaţii de istorici, români şi străini(…). În noua formă cred că lucrarea corespunde din punct de vedere ştiinţific şi de aceea propun şi susţin publicarea sa”.
6. Ghidul elevului creștin, ediția a IV-a, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, format de buzunar, 24 pagini, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 2 lei; Epuizat
Lucrarea s-a ivit ca o necesitate și a cunoscut mai multe ediții din 1989 încoace, tocmai datorită solicitării pe care a avut-o în rândul elevilor în special și a tineretului în general. În ea se regăsesc principalele rugăciuni, Decalogul, Cele 9 fericiri, virtuțile, păcatele, faptele milosteniei sufletești și a celei trupești, Sfintele Taine și alte învățături, indispensabile formării unei conștiințe creștine ortodoxe.
7. Pr. Ioan Sfetcu, Predici, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, 312 pag., format A5, hârtie offset, numeroase fotografii, copertă policromă, plastifiată, 20 lei;
Părintele Ioan Sfetcu a fost păstorul enoriașilor din Bârda mai bine de 40 de ani. A fost un preot vrednic și conștiincios, care și-a făcut cu drag și râvnă misiunea. A construit biserică în sat, dar și în sufletele credincioșilor săi. A fost întotdeauna un model pentru confrații din județ, în ceea ce privește metodele pastorale folosite. A fost un predicator de elită, recunoscut nu numai de enoriașii săi, cât și de cei din alte parohii, de preoții mehedințeni și de autoritățile bisericești. Volumul cuprinde un mănunchi de 60 de predici rostite în duminici și sărbători, cât și la diferite ocazii de către regretatul Părinte Ionică Sfetcu. Cartea este de folos atât pentru preoți, punându-le la dispoziție un bogat material omiletic, cât și oricărui creștin dornic să progreseze în viața duhovnicească.
8. Grigore Maerean, Chemări la Domnul. Calea vieții și calea morții, vol. VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 172 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei.
Înainte de a-și vedea și volumul al VIII-lea tipărit, Părintele Grigore Maerean a plecat la Domnul. Nu a fost o plecare obișnuită, ci una de martir. A trecut dincolo prin poarta unei suferințe greu de imaginat, pe care numai martirii au putut să o suporte. Cartea cuprinde încă un set de meditații, eseuri și cuvântări ale părintelui pe teme diferite, adăpate din belșug din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și experiența proprie de-o viață. Este un ghid de viață duhovnicească și o lectură de înaltă simțire creștinească. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu să-i dăm la lumină în curând și volumele IX-X din această carte de suflet a sa, ca o mângâiere pentru amintirea lui și ca o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul lui atât de zbuciumat!
9. Vămile Văzduhului, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 64 pag., format de buzunar, hârtie offset, copertă policromă, 2 lei;
Lucrarea este un crâmpei din literatura bizantină ajunsă până la noi prin nenumărate ediții, fie manuscrise, fie tipărite, care circulă de câteva secole în spațiul românesc. În carte este urmărit sufletul în drumul lui de după moarte, trecând prin cele 24 de vămi ale văzduhului. Biserica nu a acceptat niciodată oficial această învățătură privind existența vămilor, dar având în vedere extraordinara putere de educație religios – morală pe care o are lucrarea, a tolerat-o ca pe o carte bună de citit. În urma lecturii unei asemenea cărți, mulți împătimiți sunt hotărâți să se lepede atât de păcate mai mici, cât și de patimi grele, aflând îngroziți pe unde le ajunge sufletul și la ce judecăți este supus. Cartea este ca un duș rece pentru orice cititor, ajutându-l să se trezească la realitate. În acest sens, aș putea spune că am cunoscut medici – fumători împătimiți – care s-au lăsat de fumat după ce au citit această carte și de atunci au trecut peste 20 de ani și nu s-au mai apropiat de tutun!
10. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2010, 808 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, 50 lei.
Lucrarea este o adevărată cheie, cu care se deschide cu ușurință un tezaur de cultură teologică, respectiv colecția revistei ,,Studii Teologice” pe o perioadă de 80 ani. Cele aproape 6000 articole, studii, recenzii, reportaje publicate în revistă sunt organizate în funcție de marile direcții ale învățământului teologic(Biblică, Sistematică, Istorică și Practică), la care se adaugă alte capitole noi, precum Istoria României, Limbă și literatură, Etnografie și Folclor. În cadrul fiecărei secțiuni, materialul este organizat pe obiecte de studiu, urmărindu-se, pe cât a fost cu putință, tematica abordată de programa de învățământ teologic universitar. În fiecare capitol materialul a fost dispus în ordinea alfabetică a autorilor. Un indice alfabetic de autori încheie cartea. Ea se adresează ierarhilor, preoților, elevilor seminariști, studenților teologi, masteranzilor și doctoranzilor, tuturor cercetătorilor și oamenilor de cultură. Normele de alcătuire a unor astfel de lucrări promovate de Academia Română au constituit un ghid inestimabil pentru autori.
11. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. IV, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 476 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, planșe color, 30 lei;
Cartea cuprinde 40 numere din publicația Parohiei Malovăț, ,,Scrisoare pastorală”, mai precis numerele 121 – 160. Pe lângă ,,Scrisoare pastorală” şi-au făcut loc nenumărate cărţi publicate de către parohia noastră. Ne-am împărtăşit şi ne-am semănat astfel din prea plinul sufletului pretutindeni şi tuturor. Toate acestea fără nici o plată materială. Cei care ar fi trebuit să vadă aceste osteneli nu au avut timp să le vadă. Noi ne ducem însă misiunea şi crucea mai departe, cât vom putea.
E fragilă, săracă, şi micuţă ,,Scrisoarea pastorală”. Ştim asta. Alte surate sunt îmbrăcate în haine frumoase, multicolore, au poze şi tot felul de lucruri atrăgătoare. ,,Scrisoarea pastorală” nu are nimic din toate acestea. Ea-şi propune să transmită mesajul, gândul, sufletul şi sinceritatea noastră şi credem că asta-i este zestrea cea mai de preţ. Am văzut în verile secetoase fetiţele devenite ,,paparude” cum umblă goale, acoperite sumar cu câteva mlădiţe de boj ori de alte verdeţuri. Ele cântă şi joacă sub stropii de apă aruncaţi de săteni şi cheamă, prin cântecul şi prin dansul lor, ploaia. Este o formă de rugăciune. Alţii sunt îmbrăcaţi în odăjdii bogate, frumoase şi scumpe, au cântări bine strunite, dar poate că înaintea lui Dumnezeu pătrunde mai repede rugăciunea ,,paparudelor”, tocmai că e mai sinceră şi mai curată. Nu este exclus ca ,,Scrisoarea pastorală” să fie doar ,,paparuda”, care, pe limba şi cu posibilităţile ei, cere mila lui Dumnezeu peste neamul acesta. Tocmai de aceea, încercăm să-i mai adăugăm o cămăşuţă de acum încolo!
12. Dicționarul bunei-cuviințe creștine(antologie alcătuită de Pr. Dr. Gh. Paschia), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, 310 pag. tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 15 lei.
Buna-cuviinţă a fost pentru părintele Gh. Paschia, alături de Sf. Evanghelie, principala temă, pe care şi-a construit predicile, discursurile, lucrările moralizatoare. A fost un adevărat apostol al bunei-cuviinţe, într-o lume atât de bulversată din punct de vedere moral. În vremea în care dreptatea scrâşnea după gratii, adevărul era crucificat la porţile cetăţii, eroii erau socotiţi criminali, iar nulităţile ajungeau academicieni, părintele Gheorghe Paschia alcătuia în liniştea odăiţei sale lucrări fundamentale, prin care vrea să înveţe lumea şi mai ales tineretul cât de frumoasă şi folositoare este buna-cuviinţă. Pentru el buna-cuviinţă era virtutea care sintetiza toate celelalte virtuţi, atât cele teologice, cât şi cele morale. În sprijinul crezului său aducea drept mărturie cugetarea veche românească şi universală, gândirea biblică şi patristică. Zeci şi zeci de corifei ai cugetului uman veneau să depună mărturie privind nobleţea bunei-cuviinţe pentru comportamentul uman. Cartea de faţă ne aduce astfel de martori şi susţinători în persoana Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti.
Poate nu este o antologie exhaustivă a tuturor textelor patristice care privesc tema respectivă, dar este un început, este un şantier care se cere continuat. Părintele Paschia a pus temelia, iar lucrarea aşteaptă să fie continuată. Editarea pentru prima dată a acestui manuscris al părintelui, care vine să-l completeze pe primul amintit mai sus, este un argument că zidurile nu vor rămâne pustii, ci că vor continua să se înalţe. Bucuria ar fi dacă buna-cuviinţă cu tot ce implică ea în plan spiritual şi comportamental ar prinde temelii şi s-ar desăvârşi în comportamentul a cât mai mulţi semeni de-ai noştri. Astfel lumea ar deveni mai bună, mai dreaptă şi mai frumoasă, iar Domnul Hristos şi-ar face simţită prezenţa prin fiecare trăitor al bunei-cuviinţe.
13. Pr. Dr. Gh. Paschia, Buna-cuviință creștină, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, format A5, hartie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 124 pag., 7 lei. Epuizat
Într-o lume în care violenţa şi dezmăţul au prins mult teren, în care buna-cuviinţă este socotită de mulţi o adevărată cenuşăreasă, cartea părintelui Paschia se impune prin sobrietatea şi seriozitatea cu care abordează problemele de comportament. Este o primă lucrare de acest gen din câte cunosc, prin faptul că abordează comportamentul de pe poziţia învăţăturii creştine. Lucrarea se vrea nu numai un auxiliar preţios pentru preoţi, învăţători şi profesori, care predau religia în şcoli, ci şi pentru credincioşii de diferite vârste şi profesii. Aceasta tocmai datorită universului în care ne introduce: în biserică, la nuntă, la botez, la înmormântare, la masă, la discuţiile cu semenii etc. Toate îndrumările date în lucrarea de faţă nu sunt sterile, învechite, depăşite. Nicidecum. Ele sunt verificate practic. Părintele Gheorghe Paschia, în îndelungata sa activitate pastorală a avut posibilitatea să cunoască cele mai diverse categorii de oameni. Adesea îmi povestea, în scrisori sau în timpul întrevederilor ce le-am avut cu dânsul, despre oameni şi întâmplări de seamă. Viaţa l-a dus în anturajul regelui, al patriarhilor, în apropierea miniştrilor şi înalţilor ierarhi, a avut legături cordiale cu profesori universitari, ofiţeri superiori, medici, ingineri ş.a. A învăţat de la fiecare şi şi-a îmbogăţit permanent propria educaţie şi propriul comportament. Lucrările dumnealui nu sunt rezultatul unor cercetări sterile de bibliotecă, lucrări de birou, ci sunt direct implicate în viaţa practică.
14. Prof. Nicolae Tomoniu, Sfântul Nicodim de la Tismana, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 224 pag., dintre care 40 pagini din hartie cretată cu imagini color, hărți, tabele genealogice etc., 20 lei. Epuizat
Marea istorie a lumii, a țărilor, se alcătuiește din micile istorii ale provinciilor, localităților, evenimentelor, personalităților, monumentelor, mentalităților etc. Domnul Prof. Nicolae Tomoniu a înțeles aceasta și s-a străduit pe cât i-a fost cu putință să pună o cărămidă la construcția Istoriei celei mari a Țării. Pentru aceasta a zăbovit mulți ani cu sârg și dragoste la studierea oamenilor și locurilor natale, la trecutul mai apropiat și mai îndepărtat al zonei Tismanei. Rezultatele cercetării sale le-a concretizat în mai multe cărți, articole și studii. Cartea de față este poate cea mai dragă autorului. Ea nu este numai o scriere hagiografică propriu-zisă, ci și o frescă de istorie a începuturilor statalității românești. Cartea nu este numai una de întărire sufletească pentru credincioșii creștini, ci și un ghid practic pentru toți cei care simt chemarea să-și iubească țara și neamul.
15. Pr. Prof. Alexie Buzera, Șapte cântece pe versuri de Traian Dorz, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 16 pag., format A5, tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 5 lei. Epuizat
Broșura cuprinde șapte dintre cele mai cunoscute poezii religioase ale poetului popular interbelic Traian Dorz puse pe note și armonizate pentru două voci de către Prof. Univ. Dr. Alexie Buzera de la Universitatea din Craiova. Traian Dorz a fost un împătimit al credinței și versului; Părintele Alexie Buzera este un împătimit al muzicii. Din colaborarea celor doi au rezultat aceste bijuterii ale sufletului, spre slava lui Dumnezeu și bucuria ascultătorilor.
16. G. Călinescu, Aforisme si reflecții, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 148 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 10,00 lei. Epuizat
Cartea este la a doua ediție, prima apărând cu mai bine de două decenii la Editura Albatros. Cartea are prefața regretatului Prof. Univ. Dr. I. C. Chițimia și a fost recenzata la apariția primei ediții de regretatul Șerban Cioculescu. Este o antologie de 1320 maxime și aforisme culese din nenumăratele volume, articole și studii ale marelui George Călinescu, ordonate pe teme și probleme, cu un indice biobibliografic și cu altul tematic. Lectura cărții readuce în actualitate spiritul pătrunzător, neiertător și ironic al lui G. Călinescu, dar și experiența de viață și înțelepciunea unui mare cărturar.
Acestea sunt, deocamdată, cele disponibile.
În următoarele săptămâni urmează să apară:
1. Urme(proză scurtă);
2. Nunta din Transilvania;
3. Sf. Irineu al Lyonului;
4. Amintiri despre N. Iorga;
5. Bibliografia Revistei ,,Mitropolia Olteniei”(1949-2009);
6. Profeții privind România
7. Proverbe religioase românești;
8. Religia și proverbul românesc;
9. Studii și documente privind Istoria României, vol. III(Banatul);
10. Scrisoare pastorală, vol. V;
11. Chemări la Domnul, vol. IX
Așteptăm înscrieri și la aceste viitoare apariții.
Sănătate, pace și bucurii sa vă dea Dumnezeu!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
joi, 15 decembrie 2011
BILANŢ POLITIC PERSONAL
Anul 2011, specific vremurilor sub care se află astăzi românii în România, m-a condus într-o conjuctură politică interesantă. Mi-am propus ca un timp să nu comentez şi aşa fac.Un prieten însă mi-a arătat pe net o imagine statistică a profilului meu politic, obţinută prin vot public deschis. Poate devine interesant să afle şi alţii, care au început, "timid, dar cu tupeu" să mă denigreze. Iată link-ul http://www.drobetaturnuseverin.net/ la secţiunea "votează" politicieni. Altfel, "Sărbători fericite! şi La mulţi ani!"tuturor.
duminică, 20 noiembrie 2011
duminică, 7 august 2011
GÂNDURI DESPRE ADMINISTRAŢIE
1. Orice informaţie este utilă în administraţie.
2. Informaţia este folositoare comunităţii, dacă este produsul unui sistem
instituţional şi este dăunătoare dacă este obţinută şi prelucrată
discreţionar de către un om /grup/ gaşcă.
3. Fezabilitatea actului de administraţie: să-ţi propui numai ceea ce poţi să
faci; nu poţi face ceea ce nu-ţi propui.
4. Nu pot fi transferate proiecte concrete din alte zone, ci experienţa altor zone
trebuie convertită în proiecte proprii.
5. Este necesar un plan strategic, pe minim zece ani, pentru a putea identifica,
treptat, proiecte finanţabile şi realizabile.
6. Problema prioritară a oricărei administraţii este Bugetul.
7. Resursele financiare proprii sunt totdeauna limitate, dar această realitate
este motivul accesării permanente a unor resurse externe.
8. Statul şi instituţiile lui nu sunt nici stăpânul, nici sclavul cetăţeanului, ci
doar instrumente utile pentru viaţa în comunitate.
doar instrumente utile pentru viaţa în comunitate.
9. Năravurile rele sunt preluate mai uşor decât cele bune de către noua
administraţie;cele bune folosesc tuturor, cele rele doar celor care deţin
puterea.
10. Nimeni dintre cei care lucrează în administraţie nu este de neînlocuit, dar nu
oricine poate fi un bun administrator.
oricine poate fi un bun administrator.
marți, 26 iulie 2011
Drama prostului care râde fără să ştie de ce râde
În vremea copilăriei mele într-un sat binecuvântat de Dumnezeu cu darurile naturii, dar şi cu oameni harnici, cinstiţi şi iubitori de adevăr trăia şi un om bătut de soartă, cu minte puţină, dar blând şi nevinovat. Asculta ca un câine credincios de cei care îi acordau atenţie, nu doar prin vorbe, dar şi oferindu-i câte un blid de mâncare. N-ar fi deranjat pe nimeni, dacă n-ar fi încercat să facă pe plac binefăcătorilor săi , sărind înt-un picior, râzând ca prostul, până când obosea şi rămânea « uluit şi distrat », cu gura căscată , aşteptând un alt binevoitor care să-i dea ceva de mâncare. De mâncat, mânca bietul om, fără oprire, orice primea. Oamenii se obişnuiseră cu el, îl acceptau ca pe un nedreptăţit al soartei. Nimeni nu râdea de el şi drept urmare nici copiii nu-l necăjeau. La urma urmei nu deranja pe nimeni. Toţi ştiam că nu-l duce mintea şi-l acceptam aşa cum era : « uluit şi distrat », prostul satului care era necesar şi el pentru că aşa hotărâse Dumnezeu.
Mi-am amintit de acest personaj întâlnind uneori în oraşul în care locuiesc un individ fără vârstă, speranţă şi conştiinţă, care mereu, de când îl ştiu, aleargă după câte un blid cu mâncare, indiferent de la cine îl primeşte. Nu i-aş fi acordat mai multă atenţie decât prostului satului, dacă îşi vedea de condiţia lui existenţială. Poate l-aş fi ajutat să ajungă la o şcoală de recuperare. Să înveţe să citească, pentru că de scris, slabă speranţă ! Dar prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, spune înţelepciunea populară. Iar când se crede deştept devine periculos. Aşa e Individul care bântuie prin oraşul nostru : «uluit şi distrat » ca prostul satului, dar periculos pentru că a început să se creadă ziarist, care ar putea să primească blidul zilnic muşcând mâna care l-a hrănit.
Îl pun în balanţa conservatoare a valorilor cu naivul blând de pe uliţele satului meu natal şi constat că Dumnezeu îl priveşte duios şi părinteşte pe prostul blând şi nevinovat. Ne lasă nouă, oamenilor, să-l acceptăm, să-l compătimim şi să-l ajutăm creştineşte pe « ziaristul » care râde fără să ştie de ce râde.
vezi http://www.informatiadeseverin.ro-27.07.2011
miercuri, 15 iunie 2011
EMINESCU
Astăzi, 15 iunie 2011 s-au împlinit 122 de ani de când a murit MIHAI EMINESCU. Tot mai puţini români şi-au adus aminte de comemorarea Sa. Doar câteva instituţii şi publicaţii, mai ales din Moldova şi din afara Ţării au consemnat semnificaţia vieţii şi operei lui Eminescu. Am citit că, în fine, s-ar fi instalat şi un bust al Poetului la Odesa. Să fie acelaşi care de ani buni se afla depozitat la Consulatul român?
Cât de mulţi se străduiesc să-l uităm pe Eminescu! Cât de nevolnici sunt cei care fac jocul celor care vor să ne dilueze identitatea naţională!
Astăzi, 15 iunie 2011 este eclipsă de Lună, dar a fost şi eclipsa de Eminescu. Eclipsa trece, Luna rămâne. Comemorarea lui Eminescu a fost în eclipsă vinovată, dar Eminescu rămâne.
CÂT RĂMÂNE EMINESCU PRINTRE NOI, RĂMÂNEM ŞI NOI ROMÂNI .
marți, 31 mai 2011
Dictatura democraţiei prin vot obligatoriu
Pentru a opri alunecarea societăţii româneşti spre un stat pseudo-democratic, cu mecanisme de tip mafiot, controlat de clanuri politico-financiare trans-partinice, în care poporului i se oferă pâine doar cât să poată urmări cât mai mult circ este nevoie nu de revoluţii sângeroase, ci de instrumentele pe care tot democraţia le-a creat.
Un caz concret:Răspunsul la alegerea primarilor din primul tur ar trebui să fie introducerea votului obligatoriu.
Istoria ne învaţă:LA VREMURI EXCEPŢIONALE, MĂSURI EXCEPŢIONALE!
Comentariu:
Din nefericire nu învăţăm din experienţa istoriei, ci din propriile experienţe. Şi uneori e prea târziu.
Un caz concret:Răspunsul la alegerea primarilor din primul tur ar trebui să fie introducerea votului obligatoriu.
Istoria ne învaţă:LA VREMURI EXCEPŢIONALE, MĂSURI EXCEPŢIONALE!
Comentariu:
Din nefericire nu învăţăm din experienţa istoriei, ci din propriile experienţe. Şi uneori e prea târziu.
miercuri, 25 mai 2011
ÎN NUMELE STRĂMOŞILOR ŞI URMAŞILOR NOŞTRI
MĂ ALĂTUR FORULUI DEMOCRAT AL ROMÂNILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA, ÎNDEMNÂND LA ÎMPLINIREA ACTULUI DE REUNIRE A BASARABIEI CU PATRIA MAMĂ, ROMÂNIA, ÎN 2012, DUPĂ DOUĂ SECOLE DE ISTORIE NEDREAPTĂ.
SÂNGELE APĂ NU SE FACE!
GHEORGHE FLORESCU
UNUL DIN MILIOANELE DE ROMÂNI
SÂNGELE APĂ NU SE FACE!
GHEORGHE FLORESCU
UNUL DIN MILIOANELE DE ROMÂNI
luni, 2 mai 2011
DESPRE LEHAMITE ŞI IUBIRE
Între cele două războaie mondiale ale secolului trecut Mircea Eliade observa o „modă,” apărută atunci în rândul tinerilor intelectuali şi scriitori: „a nu mai fi români”, a regreta că sunt români. Constatăm că moda revine, este ciclică: prin anii ’90 unii intelectuali postrevoluţionari au început o campanie de iconoclastie faţă de personalităţi ale culturii române şi faţă de români ca fiinţă etno - culturală. Reamintim doar „scandalul Patapievici”, sau atacurile la opera eminesciană.
Ceea ce a sintetizat atunci Eliade rămâne viabil şi azi: problema nu constă în a judeca un popor prin ceea ce creează, ci prin ceea ce este, o temă complicată, care nu este accesibilă decât celor care sunt co-substanţiali fiinţei acestui popor şi el al lui Dumnezeu. De aici rezultă că există şi un drept de judecată dreaptă, care nu are valoare decât dacă vine din partea celor „îndreptăţiţi”, al celor care îl iubesc.
Din exterior se pot spune multe, de bine sau de rău, despre poporul român. Putem să reacţionăm, este chiar necesar să ripostăm, sau să apreciem, dar o atitudine neutrală ne salvează sufletul şi ne menţine cugetul liber. O altă sensibilitate apare atunci când remarcile, fie ele cât de critice, vin din partea celor ce sunt confinii neamului lor, nu ca legătură sanguină, ci, mai ales, ca spiritualitate. Da, ei au dreptul să spună orice, pentru că „orice”-ul vine din suferinţa celui care iubeşte, din iubirea celui care suferă, din dorinţa celui apt de sacrificiu, de spaimele şi grijile celui care are misiunea Ocrotitorului.
Aşa îmi vine gândul la destinul lui Emil Cioran (sau „E.M.Cioran”), cel care a ajuns pe culmile scepticismului modern, intuind şi trăind drama existenţială a „neajunsului de a te fi născut” .
Dacă a refuzat într-un moment al destinului său să mai scrie, să gândească şi să trăiască româneşte a fost nu pentru că avea alternativa unei alte spiritualităţi, cea franceză, pe care a exprimat-o, încât Franţa i-a fost recunoscătoare, ci pentru că ajunsese la o lehamite universală de care nu sunt capabili decât cei aleşi.”Să nu mai exişti pentru nimeni, să trăieşti ca şi cum n-ai fi trăit niciodată, să izgoneşti evenimentul, să nu te mai prevalezi de nici un moment şi de nici un loc, să te izbăveşti pentru totdeauna!”(Căderea în timp, Humanitas, 1994, p. 95)
Întrebat de Gert Bergfleth, într-un interviu realizat în 1984, de ce a renunţat să mai scrie în română şi a hotărât să scrie în limba franceză, Cioran, argumentând tema eliberării de trecut şi elogiind rigoarea noii sale limbi de expresie filosofică, faţă de lipsa de eleganţă a limbii române îi aduce acesteia din urmă un înfiorător elogiu, spunând că este extrem de poetică şi „dezesperant de spontană”. Iar înverşunarea exprimării în noua sa limbă de adopţie, care i-a adus recunoaşterea stilului, nu i-a ucis fundamentala experienţă fiinţială a neantului, pe care a relatat-o în primele sale cărţi scrise în româneşte, cum el însuşi mărturiseşte în acelaşi interviu: „Neantul era în mine, nu trebuia să-l caut în altă parte. Copil fiind, aveam acest presentiment prin intermediul plictiselii, factor al unor descoperiri abisale. Aş putea să citez cu exactitate momentul în care am avut senzaţia de vid, impresia de a fi ejectat din timp.(…) ”. Şi în altă parte: „De ce nu mă sinucid? Fiindcă mie mi-e scârbă atât de moarte, cât şi de viaţă.”(Pe culmile disperării, Humanitas, 1990, p.86).
Plictiseală şi lehamite. Experienţa cotidiană a vidului. Presiunea lungilor insomnii. Gândul căderii biblice a omului aventurier şi tema extincţiei care dă sens sinuciderii. Terapia prin scris care transformă noua carte scrisă într-o sinucidere amânată. Şi , în fond, reiterarea sinuciderii ca un şantaj în faţa morţii, despre care spune că pe măsură ce o gândeşti, o amâni. Dar solul spiritualităţii originare, fie şi înţeleasă psihanalitic ca spaime ale copilăriei trăite lângă cimitirul satului, rodeşte un scepticism de tip pascalian, în care omul nu renunţă la credinţa sa interioară, soră cu „sfâşierea interioară”.
Lehamitea la Cioran este zodia proiecţiei interioare a destinului său ca individ şi ca specie, ca individ care se justifică prin specie, ca specie care se regăseşte în individ prin datul originar, al matricei sale culturale.”Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. (…) Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu.” (idem, p. 201-202), scrie Cioran. O mare iubire nemărturisită, ascunsă sub valurile tristeţii, disperării şi lehamitei de viaţă, care i-a salvat sufletul să fi fost oare timpul matriceal în care a învăţat să respire, să vorbească, să gândească? Este interesantă mărturia apropiaţilor că în memoria sa făcută ţăndări de cumplita boală din ultimii ani ai vieţii, un fel de moarte vie, ceea ce mai funcţiona erau doar elemente ce veneau din „datul” românesc.
Lui E.M. Cioran îi pot accepta lehamitea, pentru că ea vine, ca la toate marile spirite, dintr-o nesfârşită iubire.
Ceea ce a sintetizat atunci Eliade rămâne viabil şi azi: problema nu constă în a judeca un popor prin ceea ce creează, ci prin ceea ce este, o temă complicată, care nu este accesibilă decât celor care sunt co-substanţiali fiinţei acestui popor şi el al lui Dumnezeu. De aici rezultă că există şi un drept de judecată dreaptă, care nu are valoare decât dacă vine din partea celor „îndreptăţiţi”, al celor care îl iubesc.
Din exterior se pot spune multe, de bine sau de rău, despre poporul român. Putem să reacţionăm, este chiar necesar să ripostăm, sau să apreciem, dar o atitudine neutrală ne salvează sufletul şi ne menţine cugetul liber. O altă sensibilitate apare atunci când remarcile, fie ele cât de critice, vin din partea celor ce sunt confinii neamului lor, nu ca legătură sanguină, ci, mai ales, ca spiritualitate. Da, ei au dreptul să spună orice, pentru că „orice”-ul vine din suferinţa celui care iubeşte, din iubirea celui care suferă, din dorinţa celui apt de sacrificiu, de spaimele şi grijile celui care are misiunea Ocrotitorului.
Aşa îmi vine gândul la destinul lui Emil Cioran (sau „E.M.Cioran”), cel care a ajuns pe culmile scepticismului modern, intuind şi trăind drama existenţială a „neajunsului de a te fi născut” .
Dacă a refuzat într-un moment al destinului său să mai scrie, să gândească şi să trăiască româneşte a fost nu pentru că avea alternativa unei alte spiritualităţi, cea franceză, pe care a exprimat-o, încât Franţa i-a fost recunoscătoare, ci pentru că ajunsese la o lehamite universală de care nu sunt capabili decât cei aleşi.”Să nu mai exişti pentru nimeni, să trăieşti ca şi cum n-ai fi trăit niciodată, să izgoneşti evenimentul, să nu te mai prevalezi de nici un moment şi de nici un loc, să te izbăveşti pentru totdeauna!”(Căderea în timp, Humanitas, 1994, p. 95)
Întrebat de Gert Bergfleth, într-un interviu realizat în 1984, de ce a renunţat să mai scrie în română şi a hotărât să scrie în limba franceză, Cioran, argumentând tema eliberării de trecut şi elogiind rigoarea noii sale limbi de expresie filosofică, faţă de lipsa de eleganţă a limbii române îi aduce acesteia din urmă un înfiorător elogiu, spunând că este extrem de poetică şi „dezesperant de spontană”. Iar înverşunarea exprimării în noua sa limbă de adopţie, care i-a adus recunoaşterea stilului, nu i-a ucis fundamentala experienţă fiinţială a neantului, pe care a relatat-o în primele sale cărţi scrise în româneşte, cum el însuşi mărturiseşte în acelaşi interviu: „Neantul era în mine, nu trebuia să-l caut în altă parte. Copil fiind, aveam acest presentiment prin intermediul plictiselii, factor al unor descoperiri abisale. Aş putea să citez cu exactitate momentul în care am avut senzaţia de vid, impresia de a fi ejectat din timp.(…) ”. Şi în altă parte: „De ce nu mă sinucid? Fiindcă mie mi-e scârbă atât de moarte, cât şi de viaţă.”(Pe culmile disperării, Humanitas, 1990, p.86).
Plictiseală şi lehamite. Experienţa cotidiană a vidului. Presiunea lungilor insomnii. Gândul căderii biblice a omului aventurier şi tema extincţiei care dă sens sinuciderii. Terapia prin scris care transformă noua carte scrisă într-o sinucidere amânată. Şi , în fond, reiterarea sinuciderii ca un şantaj în faţa morţii, despre care spune că pe măsură ce o gândeşti, o amâni. Dar solul spiritualităţii originare, fie şi înţeleasă psihanalitic ca spaime ale copilăriei trăite lângă cimitirul satului, rodeşte un scepticism de tip pascalian, în care omul nu renunţă la credinţa sa interioară, soră cu „sfâşierea interioară”.
Lehamitea la Cioran este zodia proiecţiei interioare a destinului său ca individ şi ca specie, ca individ care se justifică prin specie, ca specie care se regăseşte în individ prin datul originar, al matricei sale culturale.”Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. (…) Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu.” (idem, p. 201-202), scrie Cioran. O mare iubire nemărturisită, ascunsă sub valurile tristeţii, disperării şi lehamitei de viaţă, care i-a salvat sufletul să fi fost oare timpul matriceal în care a învăţat să respire, să vorbească, să gândească? Este interesantă mărturia apropiaţilor că în memoria sa făcută ţăndări de cumplita boală din ultimii ani ai vieţii, un fel de moarte vie, ceea ce mai funcţiona erau doar elemente ce veneau din „datul” românesc.
Lui E.M. Cioran îi pot accepta lehamitea, pentru că ea vine, ca la toate marile spirite, dintr-o nesfârşită iubire.
marți, 1 martie 2011
În fiecare an, inevitabil, Primăvara vine!
In februarie zăpezile au lumina soarelui de primăvară, iar in martie primele raze primăvăratice seamănă cu lumina zăpezii pe cale să devină amintire. Anunţul unor zile pline de viaţă îl dă totdeauna micul ghiocel. Apoi , în fiecare an, fără greşeală vine Primăvara ! Este anotimpul tinereţii şi al iubirilor pure. Poate de aceea februarie e numită luna iubirii, iar martie aduce sărbătoarea mărţişorului şi, în ziua de 8, omagiul femeii.
Dar când vine Speranţa în Oraşul nostru?
Speranţa nu ne-o aduce nimeni, ci o câştigăm fiecare dintre noi, atunci când, depăşind greutăţile prezentului, ne construim (nu aşteptăm!) ziua de mâine. Ea nu e o himeră, ci o certidune dacă privim mulţimea de copii şi tineri care cuceresc Oraşul, când merg la şcoală, ori la facultate, când îşi pun în valoare talentul în arte, sport, ori cercetare, când se plimbă, ori se distrează. Mai sunt şi dezamăgiri din partea unora, dar aceia nu sunt prea mulţi şi nu ei sunt vinovaţii principali. Aşa cum natura îşi creşte ghioceii care vestesc anotimpul reînvierii, aşa prin educaţie societatea îşi cultivă Speranţa .
O lume cu oameni educaţi , în care omul potrivit este la locul cuvenit, în care valorile sunt recunoscute şi respectate este singura în care pot reînvia şi speranţele noastre.
Împreună putem construi o astfel de lume şi transforma speranţele în certitudini.
Dar când vine Speranţa în Oraşul nostru?
Speranţa nu ne-o aduce nimeni, ci o câştigăm fiecare dintre noi, atunci când, depăşind greutăţile prezentului, ne construim (nu aşteptăm!) ziua de mâine. Ea nu e o himeră, ci o certidune dacă privim mulţimea de copii şi tineri care cuceresc Oraşul, când merg la şcoală, ori la facultate, când îşi pun în valoare talentul în arte, sport, ori cercetare, când se plimbă, ori se distrează. Mai sunt şi dezamăgiri din partea unora, dar aceia nu sunt prea mulţi şi nu ei sunt vinovaţii principali. Aşa cum natura îşi creşte ghioceii care vestesc anotimpul reînvierii, aşa prin educaţie societatea îşi cultivă Speranţa .
O lume cu oameni educaţi , în care omul potrivit este la locul cuvenit, în care valorile sunt recunoscute şi respectate este singura în care pot reînvia şi speranţele noastre.
Împreună putem construi o astfel de lume şi transforma speranţele în certitudini.
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
ŞI ANUL 2011 FACE PARTE DIN ISTORIA ROMÂNILOR!
Întâmplător, l-am ascultat azi, 01.01.2011, pe Preşedintele "românilor"- cum obişnuiesc să spună şi el şi ecoul său ( de observat că nu le mai pot rosti numele!)-vorbind despre apostolica sa misiune de reformare a statului. Fapt necesar, pe care îl promite din 2004, dar stat pe care l-a "reformat" în jos, adică abia mai funcţionează, gâfâie sub povara corupţiei generalizate, gata să cedeze instituţional sub asediul hrăpăreţilor politico-economico-financiari din interior şi a intereselor marilor jucători externi de pe piaţa globalizării.
Las altora comentariile asupra nimicniciei unora dintre cei care ne conduc în aceste vremuri grele, la vedere, sau ocult. Am avut în istoria noastră tot felul de conducători: eroi şi trădători, cu domnii lungi şi fapte memorabile, cu domnii lungi şi multe pagini negre, cu domnii scurte şi fapte măreţe, dar şi conducători de care memoria neamului , benefic, s-a lăpădat în timp, de care nimeni nu mai vrea să audă.
Eu mă gândesc doar la câţiva dintre domnitorii noştri, care ne-au condus pentru scurt timp, dar au rămas în Istorie pentru faptele lor mari, cu adevărat reformatoare de stat.
Mă gândesc la Mihai Viteazul, care în opt ani de domnie ( 1593-1601) a reuşit, prin inteligenţă strategică, iubire de moşie, vitejie şi spirit de sarificiu să întărească rolul Ţarii Româneşti pe plan european, să unească pentru prima dată cele trei ţări româneşti şi, astfel, să redeştepte pentru secole conştiinţa unităţii de neam şi de limbă a românilor din cele patru zări. Viaţa şi-a jertfit-o pe câmpul de luptă, faptele lui ne-au însufleţit prin secole!
Îmi vine în minte Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite şi, din 1862 al statului naţional România, care în numai şapte ani cât a fost în fruntea Ţării (1859-1866) a pus bazele statului român modern, instituţiile fundamentale de azi revendicându-şi originea în acei ani de reforme politice, legislative, administrative, economice, culturale cu adevărat europene. În condiţiile în care acest brav Domn al nostru nu se închina intereselor străine de neam şi ţară! Cum a spus marele său prieten şi sfetnic, Mihail Kogălniceanu, atunci când "monstruoasa coaliţie" (din nou internă şi externă !) l-au silit să abdice în februarie 1966: nu "greşelile l-au răsturnat...ci faptele sale mari".
Cum sună peste secole în mintea , inima şi sufletul românilor, oriunde s-ar afla, numele lui Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza!
Ce va rămâne din numele şi faptele celor de care nu doar eu, ci din ce în ce mai mulţi contemporani nu mai vrem să auzim încă de acum!
Cum va rămâne 2011 în Istoria Neamului nostru?
Las altora comentariile asupra nimicniciei unora dintre cei care ne conduc în aceste vremuri grele, la vedere, sau ocult. Am avut în istoria noastră tot felul de conducători: eroi şi trădători, cu domnii lungi şi fapte memorabile, cu domnii lungi şi multe pagini negre, cu domnii scurte şi fapte măreţe, dar şi conducători de care memoria neamului , benefic, s-a lăpădat în timp, de care nimeni nu mai vrea să audă.
Eu mă gândesc doar la câţiva dintre domnitorii noştri, care ne-au condus pentru scurt timp, dar au rămas în Istorie pentru faptele lor mari, cu adevărat reformatoare de stat.
Mă gândesc la Mihai Viteazul, care în opt ani de domnie ( 1593-1601) a reuşit, prin inteligenţă strategică, iubire de moşie, vitejie şi spirit de sarificiu să întărească rolul Ţarii Româneşti pe plan european, să unească pentru prima dată cele trei ţări româneşti şi, astfel, să redeştepte pentru secole conştiinţa unităţii de neam şi de limbă a românilor din cele patru zări. Viaţa şi-a jertfit-o pe câmpul de luptă, faptele lui ne-au însufleţit prin secole!
Îmi vine în minte Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite şi, din 1862 al statului naţional România, care în numai şapte ani cât a fost în fruntea Ţării (1859-1866) a pus bazele statului român modern, instituţiile fundamentale de azi revendicându-şi originea în acei ani de reforme politice, legislative, administrative, economice, culturale cu adevărat europene. În condiţiile în care acest brav Domn al nostru nu se închina intereselor străine de neam şi ţară! Cum a spus marele său prieten şi sfetnic, Mihail Kogălniceanu, atunci când "monstruoasa coaliţie" (din nou internă şi externă !) l-au silit să abdice în februarie 1966: nu "greşelile l-au răsturnat...ci faptele sale mari".
Cum sună peste secole în mintea , inima şi sufletul românilor, oriunde s-ar afla, numele lui Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza!
Ce va rămâne din numele şi faptele celor de care nu doar eu, ci din ce în ce mai mulţi contemporani nu mai vrem să auzim încă de acum!
Cum va rămâne 2011 în Istoria Neamului nostru?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)